blog: Rusciori

Aflat la doar 8 km de Sibiu, Rusciorul pastreaza acel aer medieval, vechi, nealterat, sasesc, chiar daca astazi este populat si de o importanta comunitate de tigani. Privelistea, prospetimea satului te imbie inca de la intrare: aici se pot vedea constructii contemporane, noi, insa pe masura ce inaintezi spre "inima asezarii" intri in acea ambianta istorica specifica acestui tip de sat.

In feudalism, Rusciorul, cum se numea pe atunci, se afla pe o importanta artera comerciala numita "drumul sarii": Ocna Sibiului - Rusciori - Mag - Amnas - Apoldul de Jos - Sebes- Alba-Iulia, intinerar pe care in secolele XVI-XVIII circula si serviciul de postă. Asezarea nu i-a fost străina nici lui Nicolae Iorga, care a descris-o în "Paginile alese din insemnările de calatorie prin Ardeal si Banat": "Un drum paralel cu al Salistii, duce spre Ocna. În stanga sunt zimtii albastri ai muntilor, cei fagaraşeni de o parte, ai Rasinarilor de alta si prin crestatura dintre alte două siruri se gaceşte valea stramtă a Oltului. In dreapta sunt deluletele pe care le patează viile Sibiului, iar mai departe mijesc acoperisurile de tigla rosie, amestecul de alb si trandafiriu, supt livada pomilor batrani, unde e Rusciorul, sat cucerit pe jumatate asupra saşilor".

In Ruscior/ Rusciori s-a asezat un grup de colonisti sasi, se pare, inca din secolul XIII. Acestia, potrivit traditiei, si-au construit o bazilica romanica, nefortificata, care a fost mai apoi transformata intr-o biserica mai mare, mai incapatoare, pe masura ce comunitatea s-a marit, iar atacurile turcesti s-au intetit. Locaşul actual a fost construit în 1496 de locuitorii satului Rusciori, care, pentru a se apăra de atacurile turcilor, au decis să îşi facă o biserică de tip cetate. Nu este vorba însă despre o biserică fortificată, ci de una simplă. A fost iniţial o mică biserică sală romanică fără clopotniţă şi cu un cor de formă rectangulară. În jurul anului 1500 s-au făcut modificări (deasupra corului se ridică turnul clopotniţă) şi renovări în 1699, iar mai apoi, în 1725. Altarul datează din 1734, baldachinul amvonului din 1735 (pictat de Martinus Stock). Unul din cele trei clopote datează din 1742.

Din pacate nu am avut acces la interiorul bisericii, am putut-o admira doar din exterior. Se pot vedea clar urmele romanice, urmele unei intrari aflate in vestul edificiului. Actualmente accesul se realizeaza prin partea sudica.