Am fost intotdeuna vrajit de privelistile oferite de Valea Sadului.
Din istoria comunei:
Obârşia comunei Sadu se pierde în negura vremurilor, fiind socotită pe drept cuvânt una dintre cele mai vechi aşezări rurale de pe pământul Transilvaniei. Denumirea Sadu s-ar părea că are origine slavă, însemnând mlădiţă sau grădină.
Prima atestare documentară datează din anul 1383, într-un contract încheiat între comuna Sadu şi municipalitatea sibiană, având ca obiect paza frontierei de către sădeni.
Aşezare de oameni liberi, organizată în obşte sătească, condusă de un cneaz, comuna Sadu ajunge după cucerirea Transilvaniei de către regii unguri dependentă de comuna Cisnadie, locuită de saşi, în anul 1411. De la acea dată până după primul război mondial, comuna poartă nenumărate procese cu comuna Cisnadie pentru utilizarea păşunilor, pădurilor şi stabilirea graniţelor, care au suferit dese modificări, cele mai multe în defavoarea sădenilor, până la sfârşitul celui de al doilea razboi mondial, când sădenii recuperează şi hotarul Tocile, unde astăzi se află satul de vacanţă. De remarcat că, în timpul acestor dispute, sădenii obţin câştig de cauză la 26 februarie 1787, când prin Decretul imperial nr. 179 a fost ştearsă starea de iobăgie faţă de comuna Cisnadie şi s-a consemnat situaţia hotarului dintre cele două comune în situaţia de astăzi. Aceasta a fost obtinuţa în urma vizitei în comuna Sadu a împăratului Iosif al doilea. După moartea acestuia, sădenii pierd din nou o parte a hotarului în favoarea saşilor din Cisnădie.(sadu.ro)
