I love this city

manea electorala

Din respect pentru blogul meu am hotarat sa nu upload-ez  "celebra", de pe acum, manea despre campania electorala. Sau mai bine spus despre cel care isi spune presedinteLE. E foarte distractiva!:))

Cautati pe youtube.com: Guta si Traian Basescu. Ce rezonanta au numele lor luate impreuna! 

site de calatorii

Am descoperit de curand un nou site:

www.couchsurfing.org

E mult mai simplu sa calatoresti, sa iti faci prieteni, sa inveti cate ceva din cultura fiecarui popor. Trebuie sa ai bani doar de drum si mancare. Cazarea e (sau ar trebui sa fie) gratuita!

Armata maghiara pana la 1241

Perioada anterioara secolului XI este una caracterizata prin inceperea procesului de sedentarizare, dar si de existenta, inca, in societatea ungara a nomadismului, desi ponderea pe care o are acesta este tot mai mica. Daca in prima parte a secolului al X-lea majoritatea surselor istorice ne descriu pe unguri ca pe un popor nomad, in cea de-a doua jumatate a acestui secol situatia se schimba.

Armata, compusa in intregime din cavalerie, era evident institutia fundamentala. Arheologia si tratatele militare bizantine dau anumite indicatii despre armament (spada, lance, rac, sageti de metal, casca, scut) si despre harnasamentul calului (scara, cuirase de pasla). Calaretii erau insotiti de cai si de carute, iar corturile erau ridicate in fiecare seara la adapostul carutelor. Pentru a usura raidurile, trupele se divizau adeseori, dar ramaneau in contact comunicand prin focuri si fum. Pentru lupta, ostile se organizau pe clanuri si triburi. Precum cazacii mai tarziu, se imbarbatau si in acelasi timp inspaimantau dusmanul cu strigate puternice. Oastea era foarte mobila, dar depindea de existenta drumurilor.

Impotriva ungurilor, cavaleria regilor germani si italieni era intr-o situatie de neta inferioritate. Mai multe prime ciocniri s-au transformat pentru occidentali in adevarate masacre (in 899 la Brenta, in 907 in Bavaria, in 908 in Slovenia). In munti insa, maghiarii erau in imposibilitate de a se desfasura si unele dintre primele succese obtinute impotriva lor au avut loc in trecatorile Alpilor (in 924) sau ale Apeninilor (in 932). Situatia era asemanatoare in privinta traversarii cursurilor de apa: se cunoaste rolul jucat de raul Lech in batalia decisiva din 955. Ungurii erau de asemenea vulnerabili la intoarcerea din raidurile lor, transportarea prazii incetinindu-le marsul. Dar principala sansa a crestinilor consta in criza de descurajare care ii cuprindea pe maghiari atunci cand unul din conducatorii lor era ucis. Departe de a avea tenacitatea invincibila a vikingilor, erau adesea supusi panicii si debandadei.

Din toate aceste trasaturi rezulta ca armata maghiara, desi era potrivita mai ales desfasurarii incursiunilor de prada, nu era deloc apta sa ocupe un spatiu deja populat de catre sedentari. Nu au avut nici un fel de organizare politica si nici o idee-forta care sa fie propusa vecinilor.

Este neindoielnic ca raidurile lor au avut un aspect mai degraba negativ. Prada adusa in Ungaria – elemente din aceasta sunt rare in descoperirile arheologice si infinit mai putin spectaculoase decat in cazul vikingilor – nu a fost suficienta pentru a crea o tara bogata si nici macar pentru a reanima vechile drumuri comerciale care se intersectau pe meleagurile respective. Din punct de vedere intelectual, nu au contribuit cu nimic la istoria Europei. (aceasta idee este valabila doar in cazul primei perioade a existentei statului maghiar, de notorietate fiind contributiile aduse de maghiari in cultura europeana in evul mediu; merita amintita celebra Biblioteca Corviniana, intemeiata de Matya Corvin, a doua ca importanta dupa cea de la Vatican). Singura consecinta pozitiva care poate fi invocata este cu totul indirecta: pericolul maghiar a contribuit la apropierea unor popoare slave de Occidentul latin, in special croatii si cehii. In schimb, acelasi pericol a distrus centrul cel mai promitator al crestinismului slav, Moravia Mare.

sursa:
Ioan Marian Tiplic, Organizarea defensiva a Transilvaniei in evul mediu. Secolele X-XIV
Lucien Musset, Invaziile, vol. II

Movie.4

Pentru ca tot vorbeam aseara de discriminare...
Raman la parerea mea: fiecare natie are o anumita "doza" de patriotism (mai mare sau mai mica), e nevoie de ea, insa nu trebuie "sarit calul".
Filmul trateaza ideea expusa mai sus, doar ca aici un grup de huligani face probleme pakistanezilor veniti sa munceasca in Marea Britanie. Oricum pelicula se invarte in jurul acestui subiect, atingand totodata problemele cu care se confrunta societatile vestice.

noi...ecologistii!

Mi-am adus acum aminte. De ceva vreme am primit si noi tomberoane speciale pentru hartie si plastic. Initiativa de salutat am spus atunci! Uite ca se gandeste cineva si in orasul nostru la mediu!
Doar ca intre timp mi-am schimbat parerea: tot restul menajer este depus in aceeasi masina la un loc. Asa ca ca suntem ecologisti doar pe jumatate!
A...am fost averizati ca in cazul in care se va descoperi ca am aruncat in aceste tomberoane alte resturi decat de hartie sau plastic vom fi amendati! Ca sa ajunga toate la final in acelasi loc.
Dar nu ma mai mira nimic!:)

Movie.3

Un film usurel. Piesa de rezistenta o reprezinta bineinteles Jack Nicholson.
Enjoy!

Pelerinajul de la Mecca!

Am vazut astazi pe NoCommentTv. PE mine m-a impresionat...

Pelerinajul ritual comunitar (al-hağğ) este unul din cei „cinci stâlpi” ai islamului şi se desfăşoară în fiecare an între zilele de 8 şi 12 ale lunii dhū-l-hiğğa, ultima lună din calendarul islamic, la Mecca şi împrejurimile sale. Principalele etape ale pelerinajului sunt:

• intrarea în starea de sacralitate (ar.: ihrām) care se face prin abluţiuni (spălări) totale, prin adoptarea ţinutei de pelerinaj care constă, la bărbaţi, în două bucăţi de pânză (albă) fără cusături sau noduri, puse, una în jurul taliei, cealaltă peste umăr acoperind o parte din bust, iar ca încălţăminte, sandale; pentru femei însă nu există o ţinută anume în afară de cea tradiţional islamică. Bărbaţii se rad în cap, iar femeile îşi taie simbolic o şuviţă. Orice deosebire de clasă socială este astfel anulată. Intrarea în starea de sacralitate se face înainte de a ajunge la Mecca, de obicei, la aeroportul din Jeddah;
• rotirea (ar.: tawāf) de şapte ori în jurul Ka‘bei – punctul central al pelerinajului, cu o scurtă rugăciune către maqām Ibrāhīm – „locul lui Abraham”, cel care, în tradiţia islamică, a redat sanctuarului Ka‘ba puritatea iniţială. Ambele se află în incinta marii moschei de la Mecca;
• băutul apei de la izvorul Zamzam cel care i-a salvat viaţa lui Ismail şi mamei sale, Hagar (sau Agar), alungaţi în deşert;

Ka‘ba

• parcurgerea (ar.: sa’y) de şapte ori a distanţei (de 394m) dintre colinele Safā şi Marwah, în amintirea rătăcirilor disperate ale lui Hagar şi copilului său, Ismail, părăsiţi în deşert;
• oprirea (ar.: wuqūf), în timpul zilei de 9 dhū-l-hiğğa, pe muntele (platoul) Arafat, situat la 19 km de Mecca, de la prânz şi până la miezul nopţii, într-o stare de meditaţie;
• în ziua de 10 dhū-l-hiğğa, începe Sărbătoarea Sacrificiului (ar.: ‘Īd al-Adhā)), celebrată prin sacrificarea (ar.: nahr) unui berbec sau a unei cămile în amintirea gestului lui Abraham (ar.:Ibrāhīm) de a-şi sacrifica fiul, pe Ismail, pentru a-şi dovedi credinţa în Dumnezeu, gest oprit de Dumnezeu prin trimiterea unui berbec care a fost sacrificat în locul fiului . Ultimile zile ale pelerinajului sunt petrecute la Minā, o localitate între Arafat şi Mecca, unde are loc „aruncarea cu pietre în Satan” (ar.: rağm aš-šaytān), adică aruncarea a şapte pietricele în direcţia a trei stânci ce-l simbolizează pe diavol;
• ieşirea din starea de sacralitate în ziua de 12 dhū-l-hiğğa când pelerinajul ia sfârşit.

În afară de pelerinajul ritual comunitar, există şi un pelerinaj individual (ar.: ‘umra), mai simplu (fără oprirea pe muntele Arafat), care are loc în orice perioadă a anului.

Numărul pelerinilor la Mecca atinge, în ultimii ani, câteva milioane, conform surselor islamice.

sursa: wikipedia.com

Vorba zilei:

Chronica Poloniei Maioris: Mila fara dreptate inseamna slabiciune, iar dreptatea fara mila inseamna cruzime!

Am stat 13 ani in inchisorile comuniste pentru un popor de idioti!

Ieri seara Antonescu m-a impresionat! Inca sunt la varsta in care pot fi usor impresionat de oameni politici, insa pot spune ca daca Antonescu chiar crede ceea ce spune sunt impresionat! Am fost intotdeauna impotriva oricaror aliante. Cu PSD, PDL, ori cu alte partide. Am fost convins de sansa acordata Romaniei. Lui Iohannis. Nu imi place neaparat primarul Sibiului, insa cred in el.
E om...Ca si Crin. Mi s-a parut dezamagit. Crin. De ce nu ar fi? Greseala PNL-ului e ca se adreseaza aceluiasi electorat. Elitist. Ca sa conduci prostii trebuie sa te cobori la nivelul lor. Si apoi poti incepe sa ii educi. Ma includ intre prostii Romaniei.
Termin cu vorba exeptionala pe care am amintit-o si ieri. Autor: Petre Tutea: Am stat 13 ani in inchisorile comuniste pentru un popor de idioti!
E caracteristica noastra! A tuturor! Cu cateva exceptii...

Mircea cel Batran – Cosmarul de la Rovine

“Eu cel intru Hristos Dumnezeu binecredinciosul si bine cinstitorul si de Hristos iubitorul si singurul stapanitor Io Mircea, mare voievod si domn, cu mila lui Dumnezeu si cu darul lui Dumnezeu stapanind si domnind toata Tara Ungrovalahiei si partile de peste munti (parte din Ardeal), inca si spre partile tataresti, si Amlasului si Fagarasului herteg, si Banatului de Severin domn, si pe amandoua partile peste toata Podunavia (Dunarea) pana la Marea cea mare si cetatii Darstorului stapanitor”. Acesta este Mircea cel Batran si aceasta este impunatoarea titulatura prin care era recunoscut domnitorul sub care, intre 1386 si 1418, Tara Romaneasca a atins cea mai mare intindere din toate timpurile.

La 23 septembrie, acum 623 de ani, urca pe tronul Munteniei Mircea cel Batran, unul dintre cei mai straluciti voievozi romani, descendent din Basarab, fiul lui Radu, care va domni treizeci si doi de ani si se va dovedi un diplomat iscusit, un conducator de exceptie si un chivernisit gospodar de tara. De ce i se spune "cel Batran"? Fiindca mai tarziu au fost si alti voievozi cu numele "Mircea", iar cronicarii, vorbind de Mircea, cel din veacurile trecute, l-au numit astfel pentru a-l distinge, pe criteriu cronologic, de ceilalti. Chiar si marele nostru Eminescu s-a inselat crezand ca Mircea era batran atunci cand s-a batut la Rovine cu sultanul, la acea vreme el fiind un voievod inca tanar. Sub Mircea, nu doar intinderea statului muntean si viata militara au cunoscut o dezvoltare deosebita, dar si religia si economia si-au intins aripile.
Politica externa a marelui voievod a fost dominata de primejdia otomana. Toate luptele pe care Mircea cel Batran a fost silit sa le poarte au fost cu turcii, nicidecum cu ungurii, polonii sau moldovenii. Cu acestia a incheiat aliante trainice in lupta comuna antiotomana. Dar raportul de forte a devenit repede inegal si domnitorul muntean a trebuit sa recunoasca superioritatea otomana si sa ajunga la o intelegere cu Poarta. Platind haraciul, a reusit un lucru esential: si-a asigurat continuitatea vietii politice si a pastrat fiinta statului muntean.

Amenintarea Semilunei si Rovine

Inceputul conflictului cu turcii are loc in anul 1389, atunci cand Mircea il ajuta cu oaste pe Lazar, cneazul sarbilor, in lupta de la Kossovopolje (Campia Mierlelor). Lazar convocase la lupta impotriva "necredinciosilor" toata crestinatatea, insa raspunsurile au fost intarziate sau absente in cea mai mare lor parte. La inceput, sortii au parut a fi de partea crestinilor mai ales ca fanaticul sarb, Milos Obilici, l-a ucis pe insusi sultanul Murad. Fiul acestuia insa, Baiazid Ilderim (Fulgerul), va lua imediat comanda armatei turcesti si va schimba retragerea initiala intr-o stralucita victorie. Crestinii au fost zdrobiti iar cneazul Lazar insusi isi va pierde viata. Asteptandu-se la razbunarea turcilor pentru implicarea sa in lupta, Mircea ia masuri, consolidand linia Dunarii prin ridicarea cetatii de piatra la Giurgiu si prin fortificarea celei de la Turnu (sau Nicopolul Mic). Voievodul va incheia la 10 decembrie 1389 si un tratat de alianta cu regele polonez Vladislav Iagello iar printr-un act semnat la 17 martie 1390, domnul muntean se apropie si de suveranul ungur Sigismund. Intr-adevar, atacul lui Baiazid se produce.

Dupa cucerirea Bulgariei, care are loc in 1393, Baiazid decide sa intreprinda o expeditie impotriva lui Mircea. Oastea turceasca asediaza si cucereste mai intai Silistra, de pe malul drept al Dunarii, traverseaza fluviul, ocupa Turnu si inainteaza spre Arges. Alaturi de sultan se aflau vasalii sarbi Marco Cralievici si Constantin Dragasevici. Lupta s-a dat la Rovine, pe malul unui rau inca necunoscut, in ziua de 10 octombrie 1394. Referitor la acest loc - cuvantul "rovine" inseamna "santuri" - exista discutii: unii cred ca ar fi fost langa Craiova, altii il aseaza pe apa Ialomitei in timp ce o a treia versiune il situeaza pe unul dintre raurile Calmatui, Vedea, Teleorman sau Arges. Cert este ca batalia a fost crunta si sangeroasa, ambele ostiri dand dovada de mare inversunare si ura in incrucisarea armelor. Desi izvoarele sunt categorice in privinta biruintei lui Mircea asupra "paganilor", ea nu a putut impiedica inaintarea armatei turcesti mult superioara numeric, asa incat romanii s-au retras spre Arges unde o noua lupta a avut loc, de aceasta data defavorabila lui Mircea. Tocmai din acest motiv sunt istorici care opineaza ca, desi batalia de la Rovine este privita ca un episod de mare cutezanta a romanilor de sub Mircea cel Batran, importanta sa nu s-a ridicat chiar la proportiile atribuite in manualele de istorie. Cert este, insa, ca Mircea era primul european care infrunta Imperiul Otoman si care iesea cu capul sus dintr-o asemenea infruntare.

Aliante crestine si dezastrul de la Nicopole

Mircea era constient de disproportia numerica si de puterea uriasa a turcilor precum si de unele dificultati interne, ca de exemplu aparitia unui pretendent la tron, un anume Vlad, care inchinandu-se otomanilor a fost numit domn. Astfel, in urma luptei cu turcii din zona Argesului, Mircea trece muntii si incheie la Brasov, la 7 martie 1395, un tratat de alianta cu regele Sigismund al Ungariei, tratat care prevedea ajutorul reciproc in lupta antiotomana. La 6 aprilie, in acelasi an, armata lui Sigismund si cea a lui Mircea reunite erau gata de plecare spre Tara Romaneasca. Campania a avut loc in cursul lunii mai si a dus la redobandirea cetatii Turnu din mana turcilor. Totusi, Vlad cel pus de Baiazid nu a putut fi izgonit, mai mult chiar, el va ataca armata lui Sigismund odata cu retragerea acestuia, princinuindu-i mari pierderi.

Trebuie deci sa admitem ca Mircea a ramas ceva vreme in Oltenia sau s-a retras chiar in Ardeal. Prin supunerea completa a Bulgariei in 1393, prin faptul ca sarbii erau vasali si prin expeditia din Tara Romaneasca cu toate consecintele ei, ungurii se vedeau acum direct amenintati de puterea in plina ofensiva a turcilor. Regele Sigismund hotaraste ca este momentul pentru o mare actiune crestina impotriva "necredinciosilor" pentru a-i goni de la Dunare si chiar din Europa. Atmosfera fusese pregatita: feudalii din Franta, din Germania, chiar cei din indepartata Anglie isi anuntau participarea la campania impotriva acestor noi fanatici ai lui Mahomed. In luna mai a anului 1336 au inceput sa soseasca la Buda(Pesta) primii cavaleri francezi si burgunzi, urmati de cei germani sub conducerea lui Ioan de Zollern si de cavalerii englezi condusi de ducele de Lancaster. Venetia dadea ajutor cu flota ei, iar Bizantul intra si el in coalitie. In toiul verii, mandra armata se indrepta spre tinuturile noastre.

La 13 august, Sigismund era la Orsova, unde il astepta Mircea cu oastea sa. Cu totul, crestinii erau in jurul a 100.000, dintre care 60.000 cavaleri si 40.000 pedestrasi. Cetatile ocupate de turci, Vidin si Rahova au fost luate fara greutate, armata crestina reusind sa asedieze si Nicopole, pe uscat si pe apa. Baiazid era plecat in timpul acesta la Tarnovo. Afland despre sosirea aliatilor, se indreapta degraba cu toate puterile spre cetatea asediata. Confruntarea decisiva intre crestini si musulmani are loc la Nicopole la 28 septembrie 1396. Mircea, cunoscand cel mai bine felul de lupta al turcilor, se ofera sa atace el primul, sfatuindu-l pe regele ungur cum sa abordeze situatia. Nu "frontal", asa cum obisnuiesc cavalerii francezi - invatati cu armurile lor grele, cu caii lor grei si ei imbracati in zale, inchipuindu-si ca matura totul in fata lor. Nu frontal, ci atacul trebuie dat mai intai de cavaleria usoara, pentru a raspandi si anihila pedestrasii asezati in funtea armatei turce. Totusi, ducele Burgundiei, Jean de Nevers, mandru de fala celor sase mii de cavaleri de sub comanda sa, va obtine de la Sigismund onoarea de a deschide el lupta, ceea ce s-a dovedit a fi o eroare. Greii cavaleri strabat in forta doua cete turcesti dar inainteaza prea adanc in campul otoman, randurile turcesti se inchid in urma lor si cavalerii sunt macelariti. Insusi regele Sigismund abia scapa cu viata, fugind cu o corabie pe Dunare, apoi pe mare, spre Dalmatia. Nicopole a reusit astfel sa fie numai o uriasa catastrofa pentru armatele crestinilor.

Marea victorie si atacul lui Timur cel Schiop

Inca o data, Mircea se astepta la represalii. Participarea sa la coalitia ispravita atat de dureros la Nicopole trebuia sa atraga o replica, neintarziata, din partea lui Baiazid. Intr-adevar, in anul urmator, 1397, o armata turceasca a trecut Dunarea, in Muntenia, dar a fost infranta de voievodul muntean. Poate cea mai prolifica batalie purtata cu succes din intreaga istorie a romanilor abia avea sa urmeze, odata cu sosirea anului de gratie 1400. Conform unui izvor contemporan, o armata otomana alcatuita din 66.000 de oameni - ceea ce pare exagerat - facea o expeditie de prada in Ungaria. La intoarcere, erau atacati de Mircea cel Batran, care avea de partea sa si un contingent ungar, in asa fel incat nici mai mult nici mai putin de 3.000 de otomani au mai scapat peste Dunare. Era a patra biruinta romaneasca asuprea turcilor din timpul acestui glorios voievod. In anii urmatori, turcii n-au mai atacat Muntenia, Baiazid organizand campania de cuceriri in Grecia si Asia Mica, si straduindu-se sa cucereasca Constantinopolul. In anul 1399 a murit domnul Moldovei, Stefan I, in locul lui fiind ales ca domn Iuga, zis Ologul. Mircea a socotit ca a venit timpul sa aiba in Moldova un domn prieten si de aceea a trecut in Moldova si l-a pus domn pe fratele acestuia, Alexandru cel Bun (1400-1432), unul din figurile luminoase ale istoriei romanesti.

Baiazid, care distrusese floarea cavalerilor europeni, stia ca nu poate infrange dorinta de libertate a romanilor dar, in orgoliul sau, dorea sa razbune infrangerile armatei sale din anul 1400. In clipa cand se pregatea sa atace din nou pe Mircea insa, un eveniment de cea mai mare insemnatate pentru rasarit urma sa aiba loc: atacul hanului mongolilor, Tamerlan sau Timur Lenk adica Timur cel Schiop, care cuprinsese o mare parte din Asia si voia acum sa aiba si tinuturile stapanite de sultan. Cele doua armate s-au confruntat decisiv in batalia de la Ankara din anul 1402, lui Timur Lenk venindu-i in ajutor tatarii, in timp ce de partea lui Baiazid au sosit sarbii lui Stefan Lazarevici. Lupta s-a terminat prin infrangerea lui Baiazid, parasit de multi dintre ai sai, victoria mongolului fiind completa. Insusi sultanul a cazut prizonier si a suferit din partea invingatorului o mare ofensa: bagat intr-o cusca, a fost purtat prin toata Asia, ca sa vada toate popoarele ce ajunsese stapanitorul temut de odinioara.

In spatele zidurilor inamice

Dupa moartea lui Baiazid au urmat lupte intre fiii acestuia pentru domnie, care au permis vecinilor, cel putin pentru o vreme, sa scape de primejdia otomana. Astfel, imparatul de la Constantinopol a recastigat cateva cetati, Stefan Lazarovici s-a proclamat independent, iar fiii lui Strasimir si Sisman au vrut sa elibereze Bulgaria, dar n-au reusit. Mircea a trecut Dunarea si a cuprins sudul Dobrogei. Cetatea Darstorului i-a deschis portile, ca de altfel si Chilia, unde negustorii italieni din Genova l-au chemat pe domn si i-au cerut protectia. Pentru scurt timp, Mircea a nutrit speranta ca primejdia otomana poate fi inlaturata prin alungarea turcilor din Europa; se bizuia pe puterea armatei sale si pe ajutoarele principilor crestini, mai ales pe Sigismund al Ungariei, cu care se intalnise la Severin in toamna anului 1406 si pe Stefan Lazarevici al sarbilor, pe care-l ajutase in recucerirea cetatii Belgradului.

Dar, repede, domnul muntean s-a convins ca nu se poate bizui decat pe ai sai: Sigismund promisese mult dar nu facuse nimic. Totusi, Mircea va incerca un fin joc diplomatic pentru slabirea puterii otomane, si anume sprijinirea lui Musa, fiul lui Baiazid, in lupta pentru tronul otoman. L-a adus pe acesta in Tara Romaneasca, i-a aratat o atentie deosebita ba, mai mult, a trimis la Constantinopol pe fiul sau, Vlad, ca sa-i indemne pe bizantini sa-l sprijine pe Musa. Mircea il ajuta pe Musa si cu o armata condusa de nepotul sau, Dan, gratie careia Musa il bate, in 1411, pe Soleiman si se proclama sultan de Adrianopol. Musa ii ofera lui Mircea o serie de posesiuni in dreapta Dunarii si pentru o vreme, Tara Romaneasca cunoaste pacea si se reface dupa atatea lupte grele. In anul 1413, Musa este infrant de un alt frate, Mahomed care, fireste, nu uita sprijinul de care fratele sau s-a bucurat din partea lui Mircea.

Musulmanii trec din nou Dunarea si recuceresc cetatile-cheie Giurgiu si Turnu si ocupa Dobrogea, pe care o vom prelua prin lupta abia in anul 1877. Mircea l-a ajutat pe un alt pretendent la tronul sultanului, pe Mustafa, care a stat un an la Curtea de Arges, dar si acesta a fost invins de Mahomed, in anul 1416. Cu aceasta se incheie orice incercare a domnului muntean de a sprijini un sultan care sa-i fie recunoscator. Mircea este obligat sa recunoasca superioritatea puterii otomane: a dus tratative cu sultanul si a acceptat sa-i platesca bir, haraciul anual, in schimbul independentei tarii; era rascumpararea pacii prin tratatele numite "capitulatii", care garantau neamestecul turcilor in organizarea interna a Tarii Romanesti.

Politica si ctitoriri
Timp de aproape 15 ani, Mircea cel Batran a fost principele crestin care s-a bucurat de cea mai mare faima si autoritate in rasaritul Europei, fiind singurul care a invins de doua ori pe temutul Baiazid Ilderim. Venetienii l-au considerat cel mai puternic dintre principii crestini care au luptat cu otomanii, iar cronicarul turc Leuclavius l-a numit "Principe intre crestini, cel mai viteaz si cel mai ager". Politica interna a lui Mircea cel Batran s-a axat pe dezvoltarea comertului si a vietii economice. In anii 1403 si 1409 a incheiat tratate economice cu lipovenii, iar in anul 1413 cu brasovenii. Tara Romaneasca exporta blanuri, piei, vite, sare, miere, ceara, grau, peste si branza, iar importurile veneau atat din rasarit, cat si din apus. Ca multi alti voievozi romani, Mircea cel Batran este si ctitor de biserici. Cea mai de seama manastire construita de Mircea este Cozia, care avea sa serveasca de necropola domneasca lui si familiei sale. Din hrisovul de danie din 20 mai 1388, anul zidirii Coziei, rezulta ca "a ridicat din temelie o manastire in numele sfintei si de viata datatoarei si nedespartitei Treimi... la locul numit Calimanesti, pe Olt".

Manastirea Cozia pastreaza pana azi chipul ctitorului Mircea, impreuna cu cel al fiului sau Mihail. Mircea ne apare tanar, asa cum era cand a zidit manastirea, de talie mijlocie, cu ochii albastri si par castaniu. Este imbracat cu vesminte bogate, cu haina scurta, cu ciorapi stramti, pe genunchi avand cusut cu fir de aur vulturul cu doua capete. Deasupra poarta o hlamida din purpura, prinsa pe umarul drept cu o agrafa de aur batuta cu pietre scumpe, ca la imparatii bizantini sau regii francezi. Pe cap poarta o coroana cu trei colturi, semn de mare domn. Mircea cel Batran a incetat din viata la 31 ianuarie 1418, fiind inmormantat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie, acelasi an. Daca ne gandim numai ce a insemnat viata Peninsulei Balcanice in timpul secolelor de dominatie turceasca, putem aprecia la justa sa valoare rezistenta lui Mircea. Fara acest mare voievod, este foarte probabil ca intregul curs al istoriei muntene si, prin consecinte, al intregii istorii romanesti, ar fi avut o cu totul alta dezvoltare si alte proportii, nu neaparat dintre cele mai fericite.

sursa: www.descopera.ro

Vorba zilei:

"Am stat 13 ani in puscariile comuniste pentru un popor de idioti!" - Petre Tutea

liberalii si Sibiul

Fiindu-mi cunoscute "inclinarile liberale" (partid din care nu mai fac parte) trebuie sa constat totusi cu amaraciune ca situatia la Sibiu este una clar sub asteptari.
"Nu stam bine deloc!"
Multi care au vrut sa voteze pentru Antonescu nu au fost primiti la sectiile speciale. Din cauza aglomeratiei. Pacat...

ps. la sectia de votare nu mi-am exprimat in niciun fel simpatiile politice. Ca sa nu se interpreteze..:)

despre alegeri. normal...

Ieri am fost observator la alegeri. Din partea Asociatiei Pro Democratia. La Lazar. Liceul...
Totul s-a desfasurat in conditii normale acolo. Ma refer la procesul de vot. Insa la alte sectii nu a fost deloc asa.
Sa luam exemplul sectiei de la Spitalul Judetean: am vrut sa votez acolo. Si am fost de 3 ori. Ultima data am stat 1h si 30 min. fara succes insa. PEntru ca mai aveam de stat inca atat. Astfel ca ne-am hotarat sa mergem la Spitalul nr. 3. Nu pentru consulatii ci pentru a vota!
Acolo am intrat in fiecare corp de cladire al spitalului pana cand am gasit in fundu' curtii sectia de votare. Ma gandesc la cei multi care nu au putut vota. Si care au fost destul de multi.
A fost o adevarata aventura! totul pentru a ne exercita un drept la care altii renunta cu usurinta!
Totul pentru al schimba pe actualul presedinte! Desi nici Crin nu era tocmai o solutie...
Pana acum am votat doar pentru a schimba pe cineva. Nu am avut niciun favorit la niciun fel de alegeri. Nu mai depun demult pasiune in confruntarile astea politice.
Eu mi-am "rupt" masina aseara prin gropile din Gara Mica. Sa vedem cu cine se vor alia "cei mai ravniti" dintre politicieni la ora actuala.

Movie.2

Astazi am reusit sa vad renumitul film al lui Quentin Tarantino. M-a impresionat in mod negativ sincer. Este clar ca din punct de vedere artistic este altceva, actorii sunt ok, insa povestea...Ei bine aici este problema. Pana una-alta aici aveti trailerul. Astept pareri daca il vede cineva...

fotbalul si Sibiul

Satul de fotbalul autohton, mi-am propus sa nu mai urmaresc rezultatele niciunei competitii. Insa se pare ca nu am sa reusesc, constrans fiind de locul ocupat in clasament de Vointa Sibiu. Este nevoie de o echipa puternica de fotbal in municipiul Sibiu, nu doar la Medias.
Nu am mai participat la un meci de fotbal de foarte mult timp insa parca sunt atras sa particip, in calitate de spectator, bineinteles. Sincer nu imi place numele acestei formatii - Vointa - mi se pare un nume fara rezonanta. De fapt suntem in liga a 3-a...ce rezonanta ar putea avea?
Cat despre culori...Rosu si albastru...Cea mai urata combinatie posibila!

Good movie.1

Si cu asta ce-am facut?

Un text al celebrului C. Tanase
scris acum vreo... 60 de ani.

Si cu asta ce-am facut?

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cit am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?
Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie?
Si cu asta ce-am facut?
Ia coruptia amploare,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Scoatem totul la vinzare?
Si cu asta ce-am facut?
Pentru-a cistiga o piine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte?
Si cu asta ce-am facut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete?
Si cu asta ce-am facut?
Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii.
Si cu asta ce-am facut?

@comment evz.ro

Mathia Corvin

Fiind in cautarea unor materiale referitoare la organizarea armatei maghiare in evul mediu, atentia mi-a fost captata de cel mai important rege al Regatului Ungariei Mathia Corvin (intre noi fie vorba nu am gasit nimic din ce cautam initial).
Mathia s-a nascut la Cluj in anul 1443 si a devenit, la o varsta foarte frageda rege al Ungariei. In anul 1458, devine suveranul Ungariei, decisiva fiind mama sa care intervine si reuseste sa reuneasca toate fortele nobilimii mici si mijlocii, Erzsébet Szilágyi.


Proaspatul rege se casatoreste la doar 15 ani, din motive politice, cu Elizabeth de Celje, si ramane vaduv dupa ce sotia sa moare la nastere. Primii ani de domnie sunt caracterizati prin lupte acerbe pentru consolidarea puterii, iar mai apoi luptele se concentreaza, in special, in incercarea de a extinde Regatul. Un om cu o bogata cultura, poliglot (vorbea cel putin 5 limbi: romana, maghiara, latina, italiana si ceha), Mathia este socotit cel mai important suveran al Ungariei. Moare la (doar) 47 de ani, la Viena (unii istorici banuiesc ca a fost otravit lent, complice fiind chiar sotia sa), insa amintirea sa dainuie peste veacuri.

Foarte important: Biblioteca Corvianiana, a carei baza acesta o pune, era a doua biblioteca ca marime si importanta in vremurile acelea, dupa cea a Vaticanului!

Poate ar trebui ca noi romanii sa acordam mai multa atentie acestei personalitati de talie mondiala...

calcule electorale

Am fost ieri la Alba. Undeva in jurul amiezii cand "marea portocalie" se strangea in Piata Mare a Sibiului. Intr-un interval de aproximativ o ora am numarat putin peste 70 de autocare, toate pline ochi cu reprezentantii "puterii". Ma intrebam daca, dupa cum s-a vehiculat, ar fi sosit la Sibiu pentru acest miting electoral, 400 de autocare cati bani s-ar fi cheltuit pentru inchirierea lor?
Fiind in bransa am incercat sa fac un mic calcul simplu:
400 autocare X 300 km (mediu) X 1 Euro/km = 120000 Euro.
Asta lasand la o parte banii chetuiti pe materiale electorale, diurna unora dintr manifestanti, etc. Gandul ne poate duce lejer spre o jumatate de milion de euro.
Si ei incearca sa "taie" cate un milion - doua de ici de colo pentru a face, vezi Doamne, economie la bugetul de stat.
Cate nesimtire!

Calnic

campanie "directa"

Se pare ca va fi prima campanie electorala in care nu vom avea o confruntare directa intre candidatii la presedentie. Pai si cum vor sa ma horarasc?:) Se pare ca usor usor ma imping spre hotararea finala: nu merg la hot!
Atunci ramane intrebarea din articolul anterior: pe cine lasam sa decida pentru noi?
Oricum am impresia ca votul meu nu conteaza! Conteaza sa treaca perioada asta pana la votul final. Pentru ca o sa urma acelasi drum indiferent de presedinte. Oricum nu-l hotaram noi...

despre vot...

Citeam zilele trecute o idee pe care o preiau, desi poate multi dintre voi o cunoasteti.
Dreptul pentru care stramosii nostri au luptat din rasputeri, si anume dreptul la vot, mi-ar placea sa nu mai fie un drept al tuturora. In sensul ca multi intelectuali din tara acesta care judeca si fac diferenta, intre diverse partide si promisiuni, pot fi cu usurinta anihilati de un kg de carne de mici si cateva pet-uri de bere ieftina. Asadar e mult mai simplu sa convingi o gloata de oameni infometati sa voteze pentru un anumit candidat decat sa te bazezi pe un program si niste idei pe care sa le sustii in fata unor oameni cu "oaresce" (pentru ca tot e la moda cuvantul referindu-se la "oaresce ureche muzicala") educati.
Pe marginea acestui subiect merita cugetat pentru ca, dupa cum spune o vorba mai noua romaneasca: avem conducatorii pe care ni-i meritam!
Ideea aceasta mi-a venit cand am vazut o "matusa" mai tuciurie holbandu-se cu gura deschisa, fermecata parca, la afisul fara scalp al presedintelui in exercitiu.
Haoleo! de pielea noastra! Am zis!

Misterele istoriei...

Citesc acum o carte: Eugen Ovidiu Chirovici - Misterele istoriei: religie, politica, bani.
Am descoperit-o intamplator la biblioteca si se leaga fundamental de evenimentele politice, economice si sociale din Europa si Romania de astazi. Autorul urmareste 4 perioade diferite al istoriei: Cruciada I, Revolutia franceza de la 1789, Ascensiunea lui Hitler, Agitatiile politico-economice de la sfarsitul anilor 1970 din Italia. Pentru a intelege toate aceste fenomene suntem indemnati sa urmarim traseul...banilor, interesele economice si doar mai apoi politice.
Apropo de bani, ma intreb de unde are Traian Basescu un adevarat sac fara fund pentru campania electorala? Sunt kilometri intregi de afise cu care ar asfalta singurele noastre autostrazi. La propriu si la figurat. Peste tot doar figura lui!
Si cine mai zice ca istoria nu se repeta?

Noiembrie...Sibiu. 2

Seara...

Noiembrie...Sibiu

Dimineata...

Propozitii

Si avem un premier desemnat nou.
Mie sincer nu prea imi place omul asta. Mi se pare mult prea arogant. Sincer il preferam pe Croitoru, care incerca sa nu supere pe nimeni.

De ceva timp am observat ca incercam sa concuram cu bucurestenii. Nu la performante ale orasului ci la...nesimtirea din trafic. Pe zi ce trece vad ca tot mai multe masini cu numarul de SB incalca frecvent regulile, se "baga", depasesc, etc.

Viena

Camping Fusina

Cehia si Slovacia - secolele V-VII

Am avut un proiect saptamana trecuta despre Cehia si Slovacia in secolele V-VII. Iata o mica parte pentru cei interesati:

Teritoriul slovac este invadat, in perioada dinspre secolul 5 spre 6, de primele triburi slave. Cultura agricola bine definita a slavilor este puternic amenintata de trupele avarilor, impotriva carora, trupele slave, in anul 623, pun bazele unei uniuni teritoriale, care ia forma unui stat feudal timpuriu, condus de Samo, un precupet franc. Existenta acestui stat este una efemera, destramarea lui survenind in urma mortii lui Samo, dar si a incercarilor cnejilor slavi, care nu accepta ideea de vasalitate. Aceasta perioada marcheaza introducerea Crestinismului, ce are ca prima urmare ridicarea, in 828, la curtea cneazului Pribina, la Nitra, a celei mai vechi biserici crestine de pe teritoriul slovac, Biserica de la Nitra. Din punct de vedere lingvistic, in aceasta perioada, triburile slave erau relativ unite, nu se cristalizase inca impartirea in popoare. Regele Samo (? – 658) a fost un negustor nascut in Senonian (Senonago) (probabil in Sens-sur Seille din Franta de astazi). El a fost primul conducator al slavilor al carui nume este cunoscut si fondatorul asa-numitului Imperiu al Regelui Samo sau Regatul lui Samo (623-658), prima comunitate organizata a slavilor – de fapt o uniune de triburi, si nu un stat in adevaratul sens al cuvantului. Cat priveste nationalitatea lui Samo, Cronica lui Fredegar – singurul autor al unei surse contemporane care il mentioneaza pe Samo – spune explicit: "Samo, un franc din nastere (sau din poporul francilor) din provincia Senon(ag)ian". Este de asemenea consemnat in aceeasi cronica faptul ca liderul franc Samo a avut douasprezece sotii – femeile erau, posibil, refugiate iar barbatii si sotii lor au murit in lupta. Uniunea triburilor slave se destrama dupa moartea conducatorului lor Samo. Avarii au sosit in Bazinul Carpatic in anul 360 din stepele Asiei si au subjugat popoarele slave din teritoriile cucerite. Granita statului avar merge aproximativ de-a lungul liniei delimitate de Imperiul Bizantin, in zilele noastre: Serbia, Lacul Balaton, la est de Bratislava, sudul Slovaciei. Oricum, dupa ce avarii au fost infranti la Constantinopol in primii ani ai secolului al VII-lea, locuitorii slavi care locuiau la nordul Dunarii au inceput sa se revolte impotriva lor. Samo a fost unul dintre negustorii care furnizau arme slavilor pe care le foloseau cu ocazia acestor revolte. In timpul unei revolte slave, in 623 (probabil in jurul teritoriului orasului Bratislava de astazi), Samo s-a alaturat slavilor, avarii au fost infranti sub conducerea sa, si slavii l-au desemnat conducatorul lor, dand nastere la asa-numitul Imperiu al lui Samo. Urmele arheologice indica faptul ca "Imperiul" a fost situat in provincia Moravia a zilelor noastre, Slovacia, Austria si Carinthia. Asezarea locuitorilor de mai tarziu in Moravia si Nitra este identica cu cea a populatiei din timpul lui Samo. Boemia de astazi, Sorbia la Elba si statul Karantaniei au devenit parti ale imperiului mai tarziu (in 630). Desi slavii, condusi de regele Samo au rezistat atacurilor avarilor acestea se intetesc. Conflictele slavilor cu comerciantii franci, in care deseori francii erau ucisi iar bunurile acestora furate, i-au fortat pe slavi sa lupte si impotriva acestora.