Cum mai toata ziua m-am plimbat cu treaba pe strazile orasului medieval sibian nu am putut decat sa apreciez desfasurarea impresionanta de forte pusa in slujba acestui eveniment. Mai tarziu am citit si admirat (pe alocuri) programul festivalului. Sunt de laudat initiativele teatrului sibian de a atrage parteneri din Marea Britanie, Franta, Serbia, Spania, Portugalia si nu numai.
Acum ca orice roman trebuie sa comentez lipsurile: prezenta unui teatru din tara noastra. Sunt ferm convins ca avem si in alte orase actori si spectacole care meritau sa fie prezente la evenimentul sibian. Dar cum spune o vorba romaneasca: ne furam singuri caciula.
Apoi: sunt prezente aceleasi trupe care sustin mai multe spectacole din aceasi tara, probabil trupe partenere ale teatrului sibian. Bineinteles ca voi incerca sa particip la cat mai multe spectacole si sunt convins ca majoritatea sunt de foarte buna calitate, insa ... parca lipseste ceva.
Bugetul de 5,8 milioane de euro trebuie sa fi asigurat mult mai mult.
13.00 – Festivitatea de deschidere
Loc de desfășurare: Pavilionul Expozițional din P-ța Mică
17.00 – Proiecții film documentar Colecția Discovery Channel oferite de Sound&Image Consulting
SÂMBĂTĂ 29 MAI
10.00 – 11.00: Masă rotundă pe tema “Moştenirea Cercului Literar de la Sibiu”
moderatori: Ion Bogdan Lefter şi Paul Aretzu
comunicări de: Ana Selejan, Alex Goldiş şi Andrei Terian 11.00 – 11.45: lansări de carte:
Nicolae Tzone, Capodopera maxima şi Oase de înger
prezintă: Dumitru Chioaru şi George V. Precup
Dumitru Chioaru, Scene din oraşul - vitraliu
prezintă: Rodica Grigore şi Nicolae Tzone
Ioan Radu Văcărescu, Un sat numit România
prezintă: Silviu Guga şi Andrei Terian 11.45 – 12.00: recitalul poeţilor prezenţi
moderator: Ioan Radu Văcărescu
Aceste evenimente sunt organizate cu ocazia Simpozionului Naţional “Actualitatea Cercului Literar de la Sibiu”, ediţia a VIII-a
12.30 – 15.30 - Noutăţi, evenimente, lansări şi sesiuni de autografe
la standul Humanitas din Piaţa Mică
1. Dan C Mihailescu, "Despre Cioran şi fascinaţia nebuniei"
2. Gabriel Liiceanu, "Întâlnire cu un necunoscut"
3. Ruxandra Cesereanu, "Angelus. Roman"
4. Mircea Cărtărescu, "Frumoasele străine" şi "Nimic"
5. Herta Muller, "Leagănul respiraţiei"
6. Dinu Pillat, "Aşteptând ceasul de apoi"
Invitaţi:
Dan C. MIHĂILESCU
Gabriel LIICEANU
Ruxandra CESEREANU
Mircea CĂRTĂRESCU
Denisa COMĂNESCU, director Editura Humanitas Fiction
Lidia BODEA, director general Editura Humanitas
16.00 - Spectacolul “Gagaga si altii ca el”realizat de Raluca Răduca și oferit de Teatrul Gong
17.00 – Proiecții film documentar Colecția Discovery Channel oferite de Sound&Image Consulting
SibiuBookFest a pregătit pentru vizitatorii săi un program special, care, prin diversitatea temelor abordate, va mulțumi chiar și pe cei mai pretențioși dintre dvs.
Alături de spectacole pentru copii, te așteptăm la vizionarea unora dintre cele mai cunoscute documentare din lume, realizate de Discovery Channel și Animal Planet.
Valoarea târgului va fi amplificată de difersitatea promoțiilor, de apariții noi
în materie de carte, tombolă cu premii dar, în special, de prezența personalităților marcante din rândul scriitorilor și nu numai.
Astfel, criticul literar Dan C. Mihăilescu își va lansa noua sa carte Despre Cioran și fascinația nebuniei în cadrul unui eveniment organizat în cadrul pavilionului expozițional SibiuBookFest, sâmbătă de la ora 12.30, și la care vor participa, de asemenea, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu și Ruxandra Cesereanu. Pe lângă lansarea de carte și dezbaterile care vor avea loc, cei prezenți vor beneficia în cadrul evenimentului organizat de Humanitas, și de o sesiune de autografe ale autorilor.
Tot sâmbătă, programul cultural va fi completat prin simpozionul Naţional “Actualitatea Cercului Literar de la Sibiu” ajuns la ediția a VIII – a și realizat de Uniunea Scriitorilor Români din Sibiu și revista Euphorion.
Nu vor lipsi premiile oferite de SibiuBookFest, premii ce vor consta în reviste de specialitate, CD-uri și cărți, oferite de editurile partenere. Tot ce trebuie sa faceti pentru a participa la tombolă este să completați un talon de înscriere pe care îl găsiți în suplimentele de marți și vineri ale ziarului Tribuna, sau în zilele de târg, în cadrul pavilionului expozițional SibiuBookFest.
S-a incheiat cam demult sondajul. Din lipsa de timp nu am putut sa apreciez rezultatul care arata in felul urmator:
Moartea presedintelui Poloniei s-a datorat:
- unei erori de pilotaj – 3 voturi
- insistentei presedintelui de a ateriza acolo cu orice risc – 1 vot
- starii precare a aeronavei – 0 voturi
- unei situatii atent pregatite de rusi – 3 voturi
Doresc sa multumesc celor...7 votanti. Tema a avut un impact mare la vremea respectiva insa s-a "diluat" odata cu trecerea timpului si cu...adancirea crizei in Romania. Probabil aceasta ar fi solutia si pentru iesirea tarii noastre din situatia actuala. Dar nu avem noi asa mult noroc.
Personal consider ca adevarul se va afla, dupa cum este normal, peste cativa ani. Motivele prabusirii aeronavei sunt multiple, insa in niciun caz nu se datoreaza defectiunilor.
Cetatea poate fi definită ca fiind un spaţiu restrâns protejat de fortificaţii, propriu Evului Mediu şi epocii premoderne. Termenul de cetate a fost adoptat de istoriografia românească fiind derivat din cuvântul latin civitas(= oraş) şi nu din cel de castrum cum susţin unii autori (afirmaţia îi aparţine reputatului istoric A.A Rusu).
Termenul de cetate are o utilitate mult lărgită. Spre exemplu, biserica romanică de la Cisnădioara, aflată pe dealul Sf. Mihail este numită de către locuitorii aşezării, dar şi de către cei ai învecinatei localităţi Cisnădie, cetate. Termenul acesta este utilizat de cel puţin trei generaţii de locuitori din vremurile noastre, în ordine descrescătoare, edificiul de cult (este adevărat, acesta este fortificat) intrând în mentalul colectiv ca fiind o cetate. Este de datoria istoricilor a corecta această greşeală terminologică, care are ca şi substrat o necunoaştere gravă a realităţilor vremii. Dacă nu se poate cere tuturor o minimă cunoaştere a istoriei locale (care, în viziunea mea, ar trebui predată în şcoli) măcar se poate îndrepta folosirea unor termeni adecvaţi cu realitatea. Pentru că, se poate întâmpla, spre exemplu ca, un necunoscător al locurilor, să întrebe despre locaţia bisericii romanice de la Cisnădioara iar localnicii să nu ştie de existenţa acesteia, ei cunoscând doar cetatea. Aceasta este doar o situaţie imaginară care nu îşi are corespondent, din fericire, în istoriografia de specialitate.
Cisnadioara
Primele cetăţi medievale sunt cele construite din pământ şi lemn. În cazul fostei provincii Dacia asistăm la un regres în ceea ce priveşte sistemele de apărare. Gepizilor le sunt atribuite primele cetăţi de pământ din Transilvania, datând din secolele V-VI; trebuie amintite: prima fază a cetăţii de la Moreşti (jud. Mureş) şi fortificaţiile de pământ de la Porumbenii Mari (jud. Harghita), Şeica Mare (jud. Sibiu). Complexul fortificat de la Moreşti are trei rânduri de valuri şi şanţuri, cuprinzând între ele o aşezare care deocamdată are un aspect unic, nu numai la noi, ci şi în Europa. Prezenţa unor forme de cultură materială de factură gepidă târzie nu exclude posibilitatea ca această cetate să fi aprţinut populaţie autohotone sau slave.
Moresti - varak.hu
Din izvoarele narative reiese că, încă din secolul X, voievodatele autohtone din Transilvania dispuneau de cetăţi destul de importante: Satu-Mare, Biharea (jud. Bihor), Cuvin, Orşova, Horom precum şi cea a lui Gelu de pe Someş. Anonymus, în cronica sa, le numeşte simple cetăţi. În secolul XI, pe lângă cetăţile vechi, cronicile amintesc şi altele, cum sunt cele ale voievodului Ahtum din Banat, urmaşul lui Glad, care îşi avea reşedinţa la Morisena (Urbs Morisena), pe Mureş. În Cronica pictată de la Viena, povestindu-se luptele regelui Solomon din 1068 împotriva cumanilor, se precizează că regele i-a aştepat şi înfrânt în urbs Dobuka (în oraşul Dăbâca).
Planul cetatii de la Dabaca - varak.hu
Primele menţiuni documentare despre construirea unor cetăţi de piatră le avem în anul 1222, cu ocazia confirmării privilegiilor cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei, regele consimţând ca aceştia să zidească cetăţi şi oraşe de piatră. În acelaşi timp le întăreşte dreptul de posesiune asupra cetăţii de piatră, numită Cruceburg (Kreuzburg), construită de aceiaşi cavaleri. Mai târziu, „speriată” de amploarea pe care o vor lua aceste construcţii, regalitatea maghiară va interzice construcţiile din piatră.
Aşadar evoluţia cetăţilor transilvănene este, deocamdată, o componentă neclară a istoriei acestui teritoriu. Lucrurile se „limpezesc” cumva începând cu secolul XIII, când încep să fie ridicate o serie de edificii, multe dintre ele cu caracter religios, în special de către coloniştii saşi sosiţi aici şi care sunt pomenite, într-o anumită măsură, în diferite documente ale vremii. Anterior, deşi spectaculoase ca şi tehnică de construcţie ori destinaţie, cetăţile nu posedă descrieri mulţumitoare. Din nefericire nici descoperirile arheologice ulterioare nu sunt de natură a explica naşterea şi evoluţia acestor cetăţi.
Bibliografie:
ANGHEL Gheorghe, Cetăţi medievale din Transilvania, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972;
LUCA Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu (Situri, monumente arheologice şi istorice), Sibiu, 2003;
RUSU Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005;
ŢIPLIC Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în Evul Mediu (secolele X-XIV), Ed. Militară, Bucureşti, 2006;
VĂTĂŞIANU Virgil, Istoria artei feudale în ţările române, vol. I, Bucureşti, 1959;
Dealul Frumos este, în viziunea mea, una dintre cele mai frumoase așezări din regiunea Sibiului. Împrejurimile sunt pitorești, liniștitoare, casele vechi, săsești, încă își mai păstrează farmecul. Biserica fortificată de aici este una specială.
Ca o comună liberă a „pământului crăiesc”, a cărei întemeiere aparţine secolului XII, Dealul Frumos poseda, încă din prima jumătate a secolului XIII, o bazilică romanică cu trei nave, cor pătrat, închis spre est cu o absidă semicirculară, fără clopotniţă. Transformarea acestei bazilici într-o biserică hală-gotică, fortificată cu două turnuri de apărare, a fost dată de mai multe ori ca exemplu pentru evoluţia construcţiei bisericilor săseşti din Transilvania, fortificarea lor sub presiunea evenimentelor istorice şi schimbarea tacticii de război prin apariţia şi răspândirea armelor de foc. Chiar dacă este „monument istoric” (sau cel puţin aşa ne informează plăcuţa de la intrarea principală în curtea bisericii), biserica nu poate fi vizitată decât în condiţii rămase încă necunoscute nouă (am aflat că există două chei însă persoanele care le deţin nu erau acasă, deşi am mers de cel puţin 3 ori, în 3 zile diferite). Concepută ca o fortăreaţă rurală, împotriva atacatorilor, acesta ar fi trebuit să-şi schimbe funcţionalitatea şi să beneficieze de un statut de muzeu. Nu se întâmplă deocamdată acest lucru. Biserica a făcut obiectul unor numeroase cercetări ale oamenilor de ştiinţă. Văzută din exterior aceasta dezvăluie vizitatorilor o frumuseţe rară, comparabilă fiind, şi din punct de vedere arhitectural cu aceea a bisericii din satul vecin, Merghindeal. Centura masivă de fortificaţii din jurul bisericii s-a păstrat intactă, înălţimea actuală a acesteia (cea originală), constituind un reper asupra înălţimii celor mai multe dintre acest tip de monumente.
Deşi sunt în număr mare, ţiganii de aici par inofensivi. Sunt chiar de treabă şi mi-au arătat multe locuri interesante din sat. Cum ar fi cimitirul săsesc, păstrat foarte bine. Din păcate m-au lăsat bateriile la cameră exact atunci...
A fost un spectacol pe care de mult imi doream sa il vad. Unul de o calitate superioara! Sunt foarte multe spectacole la Sibiu care in ultima vreme sunt supra apreciate avand in vedere faptul ca nu se ridica la nivelul asteptarilor. Si lumea aplauda cu ipocrizia caracteristica la sfarsitul fiecaruia chiar daca nu sunt multumiti. Ei bine, la finalul acestuui spectacol am fost rugati sa nu aplaudam. Desi actorii meritau cu desavarsire acest lucru. Este un proiect foarte reusit al teatrului sibian pe care vi-l recomand!
Desi mi-am propus sa nu mai vorbesc despre politica nu ma pot abtine. Ceea ce se intampla in Romania e ca un scenariu prost realizat, un film de groaza. Si presit ca inca suntem doar in primele minute ale filmului. Scenele cu adevarat infricosatoare se vor intampla de aici incolo.
Ascuns in spatele sefeului sau, Boc - cel mai groaznic prim-ministru din istoria Romaniei a fost, cum era de asteptat, cu decizia Basescului de a taia din pensii, salarii, alocatii. Nu exista un plafon minim, toate veniturile bugetarilor sunt atinse. Nu ai cum sa nu fi revoltat cand se duc o gramada de bani in justitie, armata, servicii secrete, a caror singur rol este de a toca bani. Nu au niciun rol concret, inafara de a lua in calcul teoria. Sunt foarte multe chirii platite politistilor, personalului administrativ. Sunt supra aglomerate birourile unitatilor administrative (cel putin cele din Sibiu), sunt foarte multi pilosi care nu fac decat sa mute o hartie toata ziua, sa cumpere mancare sefilor, sa povesteasca despre vacanta din care tocmai s-au intors. Acestora ar trebui sa li se taie tot. Sa li se taie din trufia aceea specifica doar lor, din nesimtirea cu care te trateaza dar mai presus de tot, sa li se taie toti banii. Si deocamdata, majoritatea lor, se imbraca in culoarea portocalie.
Probabil ca vom urma multi dintre noi sfatul lingaului Nasu Moraru: daca nu va convine mai sunt si alte tari - Spania, Italia...
Direct interesat de situatia urmatoare, am sa va povestesc cum sta intr-adevar situatia cu locurile de munca de care afli prin diverse modalitati, prin diferite canale de informatii: atunci cand un post este vacant el este, de cele mai multe ori, OCUPAT!
Este o lege proasta, in opinia mea, de a obliga o companie privata sau de stat de a da publicitatii toate posturile disponibile. Pentru ca, cel mai bine este sa se mearga in continuare pe vechiul sistem P.C.R. (pile, cunostiinte, relatii) care asigura o buna parte din angajatii majoritatii companiilor. Departe de mine gandul ca angajatii ar fi incompetenti. Sunt si cazuri de asemenea tip. INSA, cel mai ok ar fi sa existe doar companiile de recrutare care intr-adevar recruteaza. Restul e...tacere (vorba filmului).
Situatia prezentata poate fi reperata in mai toate societatile lumii, la o scara mai mult sau mai putin ridicata. Noi suntem sus de tot, pe acoperis!
Sambata am fost la Praid! Este un punct de atractie turistica, in viziunea mea, relativ saracacios. Sincer nu am fost impresionat de salina, din punct de vedere al amenajarii (desi sta foarte bine la acest capitol in comparatie cu alte obiective de la noi). Desi dispune de o bisericuta, muzeu, loc de joaca pentru copii, multe mese pentru ping-pong, restaurant, punct de prim ajutor, etc., nu am fost tentat sa pentrec foarte mult timp in subteran.
Intre timp am aflat cate ceva despre aceasta statiune: Praidul se clasifica ca fiind o asezare relativ "tânara", fiind atestat din anul 1564. Ocnele (cel de Sus si de Jos) sunt atestate înca din anul 1493. Denumirea de Praid (originalul Parajd, în limba maghiara) vine din cuvântul "paraj" cu diminutiv, asa cum apare în tot bazinul Carpatic, si înseamna mic teren cu iarba sau pasune mica cu iarba. Este una dintre cele mai mari saline din Europa.
Important de stiut ca in perioada austro-ungara salina a apartinut direct Curtii de la Viena, dar si ca este una dintre putinele saline in care extractia sarii se realiza in exclusivitate cu unelte din lemn, folosindu-se foarte rar fierul pentru confectionarea acestora.
