Ne apropiem tot mai mult de o situaţie neagră din istoria României moderne...
Am găsit zilele trecute un pasaj mai mult decât grăitor:
România ilustrează perfect anecdota celor şase paradoxuri ale socialismului: nu există şomaj, dar nimeni nu lucrează; nimeni nu lucrează, dar planul se depăşeşte; planul se depăşeşte, dar magazinele sunt goale; magazinele sunt goale, dar toţi au frigiderele pline; toţi au frigiderele pline, dar toţi sunt nemulţumiţi; toţi sunt nemulţumiţi, dar, la alegeri, guvernul obţine 99,99% din voturi.
Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român.
joi, 24 iunie 2010
Bismarck: "Românii nu sunt o naţiune, ci o profesie..."
Pornita ca o initiativa laudabila, campania celor de la Tribuna trebuie sa aiba in vedere anumite aspecte esentiale. Avand in vedere ca fac parte din trustul celui mai influent om al Sibiului, care pe langa ziarul Tribuna mai detine si alte companii din alte domenii de activitate, se impune imperios necesitatea de a educa in spiritul "bunelor maniere", in primul rand, angajatii "carabulieni". Daca mergeti spre exemplu la Alcomsibul de la Ciresica (pe care il frecventez destul de des), sau la autogara pentru a cumpara un bilet de autobuz veti putea constata pe pielea Dumneavostra ca multi dintre angajatii respectivi nu au auzit de initiativa colegilor lor astfel incat la "buna ziua" ei raspund in cel mai bun caz cu o privire pe sub ochelari (dusmanoasa), iar la "multumesc!" intorc capul.
Aceeasi situatie este intalnita si in camerele arhipline ale rectoratului Universitatii sibiene. In caz ca aveti cumva nevoie de vreo semnatura...
Consideraţi că pentru situaţia economică actuală a României sunt de vină:
Raspuns: Toti! Incepand de la noi si pana la chinezi!
Nu are relevanta faptul ca Romania se afla in criza atat de sus tranbitata, mai ales prin mass-media. Criza aceasta este una domoala avand in vedere faptul ca au existat vremuri mult mai grele in istoria romanilor de rand: dominatia otomana cu toate neajunsurile care decurg de aici (impunerea unor dari care se aflau mult peste posibilitatile taranilor spre a fi achitate), dominatia maghiara, habsburgica, ruseasca, etc. Razboaiele mondiale, perioada comunista, tot ce a insemnat spirit conducator romanesc au dus la aceasta situatie.
Important de stiut este faptul ca NICIODATA in istorie greul nu a fost dus de clasa conducatoare. Acesta a chemat cetatenii la sacrificii menite a "salva" Romania, au existat puternice masinarii de propaganda puse in slujba diverselor cercuri de interese. "Obisnuit" cu studiul istoriei nu pot sa fiu mirat de ceea ce sa intampla in momentul actual. Eventual revoltat si mai ales dezgustat!
Săptămâna trecută am revăzut Cârţa. Este impresionant ce ansamblu arhitectonic a existat cândva acolo.
Mănăstirea a fost fondată în anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, fiind desfinţată la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin. Abaţia cisterciană Cârţa a deţinut un rol major in istoria politică, economică şi culturală a Transilvaniei medievale, cât şi introducerea dar şi în diseminarea artei gotice în spaţiul intracarpatic. Datarea relativ exactă a întemeierii acestei mănăstiri cisterciene este facilitată de un document emis în cancelaria regală maghiară în anul 1223. Din textul acestei diplome regale rezultă că teritoriul, pe care a fost fondată şi construită abaţia Cârţa - delimitat de râul Olt la nord, râul Arpaş la est, râul Cârţişoara la vest, iar Carpaţii Meridionali (Munţii Făgăraş) la sud -, i-a fost donat de către regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), pentru mântuirea sufletului său, prin intermediul lui Benedict, pe când acesta era voievod al Transilvaniei. Primele clădiri ale mănăstirii au fost ridicate, potrivit cutumelor ordinului cistercian, din materiale perisabile, probabil din lemn. Acestea pot fi datate cu relativă siguranţă între anii 1205-1206. Câţiva ani mai târziu, între ca. 1210-1215, în imediata vecinătate a clădirilor provizorii de lemn a fost construită o capelă de piatră, aşa-numitul oratoriu. Fundaţiile acestei capele, cu dimensiuni reduse (ca. 8-10m) şi ziduri masive, au fost scoase la lumină în primăvara anului 1927, prin cercetările arheologice întreprinse de istoricul de artă şi arheologul sas Victor Roth. Prezenţa lor a fost confirmată prin cercetările arheologice întreprinse între anii 1983-1985.
sursa: wikipedia.org
Cârţa a deţinut numeroase privilegii, fiindu-i "donate" o serie de posesiuni. Una dintre ele se află pe dealul Sf. Mihail al Cisnădioarei (biserica romanică fortificată de aici). Influenţa cistercienilor este una impresionantă ajungând până la Prejmer.
S-a scris destul de mult vis-a-vis de datarea bisericii din Cisnădioara, însă situaţia sa este, încă şi astăzi, învăluită în mister. Se crede că biserica exista deja la 1241, atunci când a avut loc marea invazie tătară în Transilvania, însă construcţia nu era nici pe detparte finalizată, existând doar fundaţiile navelor.
Biserica din Cetate, odinioară purtând hramul Sf. Mihail, este o bazilică scurtă, cu trei nave, plănuită cu două turnuri în faţada de vest, executate numai în parte. Spre răsărit, biserica are un cor pătrat şi absidă semicirculară, iar în dreptul navelor laterale, câte o absidiolă. În peretele de S al corului se află o uşă preoţească zidită. Această uşă, care stă ascunsă de privirile vizitatorilor, este una deosebit de interesantă şi misterioasă. Probabil că aparţine fazei iniţiale de construcţie, însă ar fi hazardată presupunerea de a fi datată cu siguranţă în această etapă. Tot în cor mai sunt vizibile şi urme de pictură murală, iar cruci de consacrare se păstrează în mai multe locuri din biserică. Încăperile de jos ale turnurilor au bolţi în cruce, iar accesul la etaje se face prin scări înglobate în grosimea zidului. Navele laterale au bolţi cilindrice, iar nava centrală prezintă şarpanta deschisă. Mai mult ca sigur că biserica beneficia de o boltă tăvănită, accesul în pod realizându-se prin intermediul scărilor pomenite anterior. Corul este boltit cu ogive şi absidiole cu semicalote. Zidăria este din piatră brută, excepţie făcând faţada apuseană, unde portalul relativ bogat profilat este încadrat de arcade oarbe.
Zidul din jurul bisericii, prevăzut cu un turn de poartă interior pe partea de S, a fost ridicat la începutul secolului XIII cu culoar de luptă şi creneluri. Culoarul de luptă permitea supravegherea zonei de la înălţime. Turnul de poartă a căpătat amprenta timpurilor moderne, aflându-se în ruină. În curtea interioară mai există o fântână ce asigura necesarul de apă al comunităţii în caz de asediu prelungit. Pe partea de N a mai existat un turn plasat la câţiva metri în exteriorul zidului de incintă şi unit cu acesta printr-o punte mobilă. În incintă se găsesc în mai multe locuri bolovani rotunzi, ce sunt menţionaţi încă din jurul anului 1850 ca fiind păstraţi pe galeria de luptă spre a fi prăvăliţi asupra asediatorilor. Conform tradiţiei orale, fiecare fecior trebuia să ducă, înainte de nuntă, un astfel de bolovan în cetate.
Însă piesa de rezistenţă a acestei biserici o constituie portalul apusean, de o frumuseţe rar întâlnită în spaţiul sud transilvănean, remarcându-se un element romanic unic: patru colonete cu fusuri cilindrice susţin capiteluri cubice; broderia atent sculptată se compune din spirale, panglici presărate cu bobiţe, palmete. Doar în anumite locuri printre decoraţiile elegante se mai identifică câte un chip sculptat. Se pare că portalul datează din a doua jumătate al secolului XIII de vreme ce se remarcă influenţa cisterciană prin prezenţa capitelului cu protomă.
Biserica de pe deal, sau Cetatea cum o numesc localnicii, a fost abandonată în secolul XV, când a fost construită biserica din centrul localităţii Cisnădioara, în sensul că aici nu se mai oficiau slujbe religioase. Probabil şi de aici provine austeritatea interiorului care a fost golit cu mult timp în urmă.
