S-a scris destul de mult vis-a-vis de datarea bisericii din Cisnădioara, însă situaţia sa este, încă şi astăzi, învăluită în mister. Se crede că biserica exista deja la 1241, atunci când a avut loc marea invazie tătară în Transilvania, însă construcţia nu era nici pe detparte finalizată, existând doar fundaţiile navelor.
Biserica din Cetate, odinioară purtând hramul Sf. Mihail, este o bazilică scurtă, cu trei nave, plănuită cu două turnuri în faţada de vest, executate numai în parte. Spre răsărit, biserica are un cor pătrat şi absidă semicirculară, iar în dreptul navelor laterale, câte o absidiolă. În peretele de S al corului se află o uşă preoţească zidită. Această uşă, care stă ascunsă de privirile vizitatorilor, este una deosebit de interesantă şi misterioasă. Probabil că aparţine fazei iniţiale de construcţie, însă ar fi hazardată presupunerea de a fi datată cu siguranţă în această etapă. Tot în cor mai sunt vizibile şi urme de pictură murală, iar cruci de consacrare se păstrează în mai multe locuri din biserică. Încăperile de jos ale turnurilor au bolţi în cruce, iar accesul la etaje se face prin scări înglobate în grosimea zidului. Navele laterale au bolţi cilindrice, iar nava centrală prezintă şarpanta deschisă. Mai mult ca sigur că biserica beneficia de o boltă tăvănită, accesul în pod realizându-se prin intermediul scărilor pomenite anterior. Corul este boltit cu ogive şi absidiole cu semicalote. Zidăria este din piatră brută, excepţie făcând faţada apuseană, unde portalul relativ bogat profilat este încadrat de arcade oarbe.
Zidul din jurul bisericii, prevăzut cu un turn de poartă interior pe partea de S, a fost ridicat la începutul secolului XIII cu culoar de luptă şi creneluri. Culoarul de luptă permitea supravegherea zonei de la înălţime. Turnul de poartă a căpătat amprenta timpurilor moderne, aflându-se în ruină. În curtea interioară mai există o fântână ce asigura necesarul de apă al comunităţii în caz de asediu prelungit. Pe partea de N a mai existat un turn plasat la câţiva metri în exteriorul zidului de incintă şi unit cu acesta printr-o punte mobilă. În incintă se găsesc în mai multe locuri bolovani rotunzi, ce sunt menţionaţi încă din jurul anului 1850 ca fiind păstraţi pe galeria de luptă spre a fi prăvăliţi asupra asediatorilor. Conform tradiţiei orale, fiecare fecior trebuia să ducă, înainte de nuntă, un astfel de bolovan în cetate.
Însă piesa de rezistenţă a acestei biserici o constituie portalul apusean, de o frumuseţe rar întâlnită în spaţiul sud transilvănean, remarcându-se un element romanic unic: patru colonete cu fusuri cilindrice susţin capiteluri cubice; broderia atent sculptată se compune din spirale, panglici presărate cu bobiţe, palmete. Doar în anumite locuri printre decoraţiile elegante se mai identifică câte un chip sculptat. Se pare că portalul datează din a doua jumătate al secolului XIII de vreme ce se remarcă influenţa cisterciană prin prezenţa capitelului cu protomă.
Biserica de pe deal, sau Cetatea cum o numesc localnicii, a fost abandonată în secolul XV, când a fost construită biserica din centrul localităţii Cisnădioara, în sensul că aici nu se mai oficiau slujbe religioase. Probabil şi de aici provine austeritatea interiorului care a fost golit cu mult timp în urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu