Săptămâna trecută am revăzut Cârţa. Este impresionant ce ansamblu arhitectonic a existat cândva acolo.
Mănăstirea a fost fondată în anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, fiind desfinţată la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin. Abaţia cisterciană Cârţa a deţinut un rol major in istoria politică, economică şi culturală a Transilvaniei medievale, cât şi introducerea dar şi în diseminarea artei gotice în spaţiul intracarpatic. Datarea relativ exactă a întemeierii acestei mănăstiri cisterciene este facilitată de un document emis în cancelaria regală maghiară în anul 1223. Din textul acestei diplome regale rezultă că teritoriul, pe care a fost fondată şi construită abaţia Cârţa - delimitat de râul Olt la nord, râul Arpaş la est, râul Cârţişoara la vest, iar Carpaţii Meridionali (Munţii Făgăraş) la sud -, i-a fost donat de către regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), pentru mântuirea sufletului său, prin intermediul lui Benedict, pe când acesta era voievod al Transilvaniei. Primele clădiri ale mănăstirii au fost ridicate, potrivit cutumelor ordinului cistercian, din materiale perisabile, probabil din lemn. Acestea pot fi datate cu relativă siguranţă între anii 1205-1206. Câţiva ani mai târziu, între ca. 1210-1215, în imediata vecinătate a clădirilor provizorii de lemn a fost construită o capelă de piatră, aşa-numitul oratoriu. Fundaţiile acestei capele, cu dimensiuni reduse (ca. 8-10m) şi ziduri masive, au fost scoase la lumină în primăvara anului 1927, prin cercetările arheologice întreprinse de istoricul de artă şi arheologul sas Victor Roth. Prezenţa lor a fost confirmată prin cercetările arheologice întreprinse între anii 1983-1985.
sursa: wikipedia.org
Cârţa a deţinut numeroase privilegii, fiindu-i "donate" o serie de posesiuni. Una dintre ele se află pe dealul Sf. Mihail al Cisnădioarei (biserica romanică fortificată de aici). Influenţa cistercienilor este una impresionantă ajungând până la Prejmer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu