sâmbătă, 27 decembrie 2008
stefan
In primul rand doresc sa imi cer scuze celor care au dorit sa posteze comentarii pe blog insa dintr-un motiv inca necunoscut incepatorului din mine in domeniul blogurilor, acest fapt nu a fost inca posibil. Oricum promit sa remediez situatia cat mai curand...
Am primit critici conform carora, paradoxal tot ce scriu aici e foarte critic. Nu mi-am propus sa fac asta, insa se pare ca aceasta pagina este ca o supapa care lasa sa treaca toate nemultumirile mele. Am hotarat sa renunt pe perioada sarbatorilor la acest stil critic. Astazi este Sfantul Stefan. Sunt interesante cateva referiri:
Sfantul Stefan era iudeu de neam, din semintia lui Avraam. Numele sau de Stefan este de origine greaca si inseamna "coroana". Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca intr-adevar el a luat cel dintai dintre crestini cununa muceniciei. Sfantul Stefan era unul din cei 70 de ucenici; este cel dintai care a vazut cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu.
In Sinedriu, Sfantul Stefan a tinut o cuvantare, in care a aratat ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Martiriul Sfantului Stefan a avut loc in valea lui Iosafat.
La multi ani cu sanatate tuturor celor care poarta numele Sfantului Stefan!
La multi ani cu sanatate tuturor celor care poarta numele Sfantului Stefan!
vineri, 26 decembrie 2008
cozonaci cu lapte
Se vand la metru dar sunt facuti si in casele gospodinelor (din ce in ce mai rar, e adevarat).
Laptele...scump si imbogatit cu fel de fel de chimicale: se vinde la un pret supraevaluat in cadrul hypermarket-urilor. Ambele sunt vandute cu succes de catre politicienii din Romania (e adevarat ca de multe ori ne vand gogosi, dar ca sa ramanem in spiritul Sarbatorilor, care inca continua, am ales sa vorbim despre cozonaci). Alegerea ministrilor, instalarea guvernului...neinteresant!
Mai interesante si de prost gust sunt stirile difuzate zilele acestea de catre televiziunile din Romania: 4000 de disponibilizati la Arad imediat dupa Anul Nou, 2000 la Constanta, 1500 la Pitesti, etc. A...si pofta buna. Sarbatori Fericite! Mancati acum ca pana la vara nu mai vedeti nimic..Cam asta e mesajul transmis.
E frumos de Craciun! A inceput sa si ninga, lenevim, mancam...Se sterg parca amintirile neplacute, se incarca bateriile (vorba atat de draga jurnalistilor de la noi). Asa ca profitati cat se mai poate.
Craciun Fericit in continuare!
va rog: fara Merry Christmas si alte neologisme de genul...
Laptele...scump si imbogatit cu fel de fel de chimicale: se vinde la un pret supraevaluat in cadrul hypermarket-urilor. Ambele sunt vandute cu succes de catre politicienii din Romania (e adevarat ca de multe ori ne vand gogosi, dar ca sa ramanem in spiritul Sarbatorilor, care inca continua, am ales sa vorbim despre cozonaci). Alegerea ministrilor, instalarea guvernului...neinteresant!
Mai interesante si de prost gust sunt stirile difuzate zilele acestea de catre televiziunile din Romania: 4000 de disponibilizati la Arad imediat dupa Anul Nou, 2000 la Constanta, 1500 la Pitesti, etc. A...si pofta buna. Sarbatori Fericite! Mancati acum ca pana la vara nu mai vedeti nimic..Cam asta e mesajul transmis.
E frumos de Craciun! A inceput sa si ninga, lenevim, mancam...Se sterg parca amintirile neplacute, se incarca bateriile (vorba atat de draga jurnalistilor de la noi). Asa ca profitati cat se mai poate.
Craciun Fericit in continuare!
va rog: fara Merry Christmas si alte neologisme de genul...
marți, 23 decembrie 2008
principii
Ma gandeam ca ar trebui sa imprumutam si noi in viata asta atat de normala si banala a nostra unele principii specifice Mafiei siciliene si americane. Nu tot! Cate ceva... ceva bun...
Onoare!
Cuvant dat!
Grija fata de familiile noastre!
Pentru ca goana dupa bani ne intuneca mintile, uitam sa fim oameni. Si ei sunt oameni in cea mai mare parte a timpului. Sa spunem doar ca au un instinct de conservare prea accentuat.
Societatile acestea m-au fascinat intotdeauna. E extraordinar modul in care reusesc sa-si dupa la bun sfarsit (sau, depinde de la caz la caz, rau sfarsit) planurile, scopurile.
Onoare!
Cuvant dat!
Grija fata de familiile noastre!
Pentru ca goana dupa bani ne intuneca mintile, uitam sa fim oameni. Si ei sunt oameni in cea mai mare parte a timpului. Sa spunem doar ca au un instinct de conservare prea accentuat.
Societatile acestea m-au fascinat intotdeauna. E extraordinar modul in care reusesc sa-si dupa la bun sfarsit (sau, depinde de la caz la caz, rau sfarsit) planurile, scopurile.
duminică, 21 decembrie 2008
duminica
A trecut inca o zi...inca putin si "intram" in Sarbatori... Duminica... N-am deschis televizorul nici macar astazi. Sunt satul de balacarelile si falsitatile oamenilor politici. Ce mi se pare insa mult mai grav este faptul ca si cei din generatia mea care au intrucatva legatura cu "ciolanul" au prins aceleasi deprinderi ca si comunistii care au venit (din nou, oare pentru a cata oara!?) la guvernare. Stolo spunea ca lasa drum liber tinerilor: ii vedem - dupa chipul si asemanarea lor. Sunt putini cei care chiar merita sa fie acolo. Si daca aveti chef de un ras copios la sfarsit de weekend va recomand site-ul noului presedinte al Camerei Deputatilor, Roberta Anastase: http://www.roberta.anastase.eu/. O gluma buna este si numirea Elenei Udrea la Turism. Vor sa ne distreze politicienii astia ai nostri. Prinde bine de Sarbatori... Gata cu politica. Sa trecem la istorie.
Evenimentul central al acestei zile a fost vizita la Dealul Mitropoliei. E remarcabil faptul ca in mijlocul tiganiei de aici se afla un loc atat de linistit (chiar langa Piata Unirii - daca veti avea ocazia, va recomand cu caldura sa nu evitati acest loc); desi, ca sa ne amintim totusi ca suntem in Bucuresti, dam peste o armata de cersetori. Probabil ca locurile de aici sunt de lux in lumea lor... Oricum eu m-am holbat mult la Clopotnita de aici (vezi foto) - sub aceasta clopotnita este impuscat in 8 iunie 1962, ora 17, Barbu Catargiu (primul prim ministru din istoria Romaniei), venit în Dealul Mitropoliei pentru a tine un discurs in sedinta Adunarii Deputatilor desfasurata in incinta Camerei Deputatilor. Punctul central al complexului il constiruie Biserica Patriarhiei dar mai puteti vedea si Paraclisul Palatului Patriarhal, Palatul Patriarhal sau Palatul Camerei Deputatilor.
A...vasusem azi un documentar despre Nicolae Ceausescu. Despre asta vroiam sa scriu. Dar cred ca am timp toata saptamana. Pentru ca au trecut deja aproape 2 decenii de la Revolutie...
Saptamana faina tuturor!
Evenimentul central al acestei zile a fost vizita la Dealul Mitropoliei. E remarcabil faptul ca in mijlocul tiganiei de aici se afla un loc atat de linistit (chiar langa Piata Unirii - daca veti avea ocazia, va recomand cu caldura sa nu evitati acest loc); desi, ca sa ne amintim totusi ca suntem in Bucuresti, dam peste o armata de cersetori. Probabil ca locurile de aici sunt de lux in lumea lor... Oricum eu m-am holbat mult la Clopotnita de aici (vezi foto) - sub aceasta clopotnita este impuscat in 8 iunie 1962, ora 17, Barbu Catargiu (primul prim ministru din istoria Romaniei), venit în Dealul Mitropoliei pentru a tine un discurs in sedinta Adunarii Deputatilor desfasurata in incinta Camerei Deputatilor. Punctul central al complexului il constiruie Biserica Patriarhiei dar mai puteti vedea si Paraclisul Palatului Patriarhal, Palatul Patriarhal sau Palatul Camerei Deputatilor.
A...vasusem azi un documentar despre Nicolae Ceausescu. Despre asta vroiam sa scriu. Dar cred ca am timp toata saptamana. Pentru ca au trecut deja aproape 2 decenii de la Revolutie...
Saptamana faina tuturor!
sâmbătă, 20 decembrie 2008
ignatul
Pentru ca tot sunt legat, macar din punct de vedere al numelui de aceasta sarbatoare - IGNATUL - iata cateva aspecte:
Ritualul taierii porcului este o ramasita veche a credintei ca la schimbarea anului trebuie sa se faca sacrificii. Credintele legate de Ignat sunt multe. Se spune ca la taierea porcului nu trebuie sa asiste nici un milos, existând credinta ca porcul moare cu greutate, iar carnea nu va mai fi buna. Se crede chiar ca cei care vaita porcul îl supara pe Dumnezeu. Dupa ce porcul nu mai misca, se face o taietura în chip de cruce, la ceafa, peste aceasta punându-se sare, spunându-se ca numai asa sufletul porcului va iesi din cap.
Gospodarii care gasesc sânge închegat în inima porcului au motive de bucurie, deoarece asta înseamna ca vor avea noroc la bani. Daca porcul este negru, iar cei care participa la taiere se mânjesc cu sânge pe fata, vor fi mai rosii în obraji si mai sanatosi în tot anul care va urma. Acelasi sânge, strâns într-o strachina cu malai, uscat si macinat, se folosea în trecut pentru afumarea copiilor bolnavi de guturai, naluca, spaima s.a. Cei care trebuie neaparat sa munceasca pe 20 decembrie o pot face numai dupa ce vad sânge. Altfel, se spune ca femeile vor... grohai ca porcii si le vor fi distruse de porci hainele puse la uscat. Desi crestinismul a asociat porcul necumpatarii si lacomiei, pentru comunitatile arhaice acest animal, mai ales prin sângele sau, era unul din cele mai importante ajutoare întru revigorarea soarelui. Începând cu echinoctiul de toamna, oamenii observau cum Soarele intra într-un aparent proces de disparitie, consecinta directa fiind micsorarea duratei zilei si racirea vremii. Oamenii comunitatii traditionale credeau ca trebuie sa intervina în ajutorul astrului ceresc înainte ca acesta sa dispara, momentul hotarâtor pentru acordarea ajutorului fiind plasat în preajma solstitiului de iarna, adica atunci când este cea mai scurta zi din an. Românii au decis sa ajute Soarele prin sacrificarea porcilor în cinstea zeului Saturn, sângele porcilor trebuind sa întareasca Soarele slabit de efortul pe care-l depusese peste an. Nu este deloc exclus ca anterior sa fi fost sacrificati oameni, la români întâlnindu-se înca o credinta potrivit careia "Ignatul are rânduit sa moara negresit un om în ziua sa". Asadar, porcul sacrificat, ritual la Ignat (din latinescul ignis - foc), nu era altceva decât o întruchipare zoomorfa a Soarelui, o alta întruchipare, de data aceasta de natura vegetala, fiind grâul, despre acesta existând o multime de credinte si practici în Ajunul Craciunului.
O legenda crestina spune ca Ignat era un om care, vrând sa taie porcul, si-a lovit, din greseala, cu securea, tatal, omorându-l. Necajit, a plecat în lume si pe drum a întâlnit un preot. Acesta l-a sfatuit sa faca o luntre cu care sa treaca, fara bani, oameni peste un râu si sa îngroape în pamânt un carbune din lemn de tufa, asteptând pâna acesta va înverzi. Ignat a ascultat. Au trecut anii, Ignat s-a casatorit si într-o noapte a auzit strigate de ajutor. A iesit din casa si a trecut apa, dar nu a vazut nimic. S-a întors, dar povestea s-a repetat. A treia oara, a gasit pe malul opus doi batrâni, carora le-a povestit toata viata sa, inclusiv temerea ca în acea seara s-ar fi putut înneca din vina sa niste oameni. Batrânii, care erau de fapt Sf. Petru si Dumnezeu, au remarcat saracia care domnea la Ignat în casa, au vazut copiii care plângeau de foame si pe mama care încerca sa-i aline spunându-le ca a pus ceva la copt. Un batrân i-a spus femeii sa deschida cuptorul si aceasta a gasit o pâine mare. S-au aprins doua lumânari si Ignat a vazut tufa din gradina înflorita, semn ca i se iertase pacatul. Dându-si seama cine sunt, el a îngenuncheat în fata celor doi, care i-au cerut sa se duca cu ei, fara a avea grija copiilor, care vor avea tot ce au nevoie. Si Ignat a umblat cu Dumnezeu si Sfântul Petru ani multi prin lume, pâna când, într-o zi, a întâlnit o trasura cu doi boieri si i s-a spus ca acestia sunt copiii sai, cu care poate sta în continuare. De aceea, de Ignat nu se lucreaza, doar se taie porcul, iar cine nu are porc trebuie sa taie macar o gaina. Cu sânge proaspat se ung copiii pe frunte, pentru a fi feriti de rele, iar oamenii care au ajutat la taiat primesc "pomana porcului".
ps. pentru ca nu voi plagia niciodata - articol preluat din Monitorul de Iasi (20.12.2008)
Ritualul taierii porcului este o ramasita veche a credintei ca la schimbarea anului trebuie sa se faca sacrificii. Credintele legate de Ignat sunt multe. Se spune ca la taierea porcului nu trebuie sa asiste nici un milos, existând credinta ca porcul moare cu greutate, iar carnea nu va mai fi buna. Se crede chiar ca cei care vaita porcul îl supara pe Dumnezeu. Dupa ce porcul nu mai misca, se face o taietura în chip de cruce, la ceafa, peste aceasta punându-se sare, spunându-se ca numai asa sufletul porcului va iesi din cap.
Gospodarii care gasesc sânge închegat în inima porcului au motive de bucurie, deoarece asta înseamna ca vor avea noroc la bani. Daca porcul este negru, iar cei care participa la taiere se mânjesc cu sânge pe fata, vor fi mai rosii în obraji si mai sanatosi în tot anul care va urma. Acelasi sânge, strâns într-o strachina cu malai, uscat si macinat, se folosea în trecut pentru afumarea copiilor bolnavi de guturai, naluca, spaima s.a. Cei care trebuie neaparat sa munceasca pe 20 decembrie o pot face numai dupa ce vad sânge. Altfel, se spune ca femeile vor... grohai ca porcii si le vor fi distruse de porci hainele puse la uscat. Desi crestinismul a asociat porcul necumpatarii si lacomiei, pentru comunitatile arhaice acest animal, mai ales prin sângele sau, era unul din cele mai importante ajutoare întru revigorarea soarelui. Începând cu echinoctiul de toamna, oamenii observau cum Soarele intra într-un aparent proces de disparitie, consecinta directa fiind micsorarea duratei zilei si racirea vremii. Oamenii comunitatii traditionale credeau ca trebuie sa intervina în ajutorul astrului ceresc înainte ca acesta sa dispara, momentul hotarâtor pentru acordarea ajutorului fiind plasat în preajma solstitiului de iarna, adica atunci când este cea mai scurta zi din an. Românii au decis sa ajute Soarele prin sacrificarea porcilor în cinstea zeului Saturn, sângele porcilor trebuind sa întareasca Soarele slabit de efortul pe care-l depusese peste an. Nu este deloc exclus ca anterior sa fi fost sacrificati oameni, la români întâlnindu-se înca o credinta potrivit careia "Ignatul are rânduit sa moara negresit un om în ziua sa". Asadar, porcul sacrificat, ritual la Ignat (din latinescul ignis - foc), nu era altceva decât o întruchipare zoomorfa a Soarelui, o alta întruchipare, de data aceasta de natura vegetala, fiind grâul, despre acesta existând o multime de credinte si practici în Ajunul Craciunului.
O legenda crestina spune ca Ignat era un om care, vrând sa taie porcul, si-a lovit, din greseala, cu securea, tatal, omorându-l. Necajit, a plecat în lume si pe drum a întâlnit un preot. Acesta l-a sfatuit sa faca o luntre cu care sa treaca, fara bani, oameni peste un râu si sa îngroape în pamânt un carbune din lemn de tufa, asteptând pâna acesta va înverzi. Ignat a ascultat. Au trecut anii, Ignat s-a casatorit si într-o noapte a auzit strigate de ajutor. A iesit din casa si a trecut apa, dar nu a vazut nimic. S-a întors, dar povestea s-a repetat. A treia oara, a gasit pe malul opus doi batrâni, carora le-a povestit toata viata sa, inclusiv temerea ca în acea seara s-ar fi putut înneca din vina sa niste oameni. Batrânii, care erau de fapt Sf. Petru si Dumnezeu, au remarcat saracia care domnea la Ignat în casa, au vazut copiii care plângeau de foame si pe mama care încerca sa-i aline spunându-le ca a pus ceva la copt. Un batrân i-a spus femeii sa deschida cuptorul si aceasta a gasit o pâine mare. S-au aprins doua lumânari si Ignat a vazut tufa din gradina înflorita, semn ca i se iertase pacatul. Dându-si seama cine sunt, el a îngenuncheat în fata celor doi, care i-au cerut sa se duca cu ei, fara a avea grija copiilor, care vor avea tot ce au nevoie. Si Ignat a umblat cu Dumnezeu si Sfântul Petru ani multi prin lume, pâna când, într-o zi, a întâlnit o trasura cu doi boieri si i s-a spus ca acestia sunt copiii sai, cu care poate sta în continuare. De aceea, de Ignat nu se lucreaza, doar se taie porcul, iar cine nu are porc trebuie sa taie macar o gaina. Cu sânge proaspat se ung copiii pe frunte, pentru a fi feriti de rele, iar oamenii care au ajutat la taiat primesc "pomana porcului".
vineri, 19 decembrie 2008
bucuresti...cu "b" mic...
Ziua doi...am să dezamăgesc cei câţiva istorici care poate şi-ar fi dorit să urmărească "blogul unui istoric" - aşa cum l-am denumit eu însumi, într-un "exces de zel istoric". Nu pot! Nu pot sa ramân departe de ceea ce ni se întâmplă în fiecare zi, de ceea ce ne înconjoară! Dar voi pastra linia trasată la 18 decembrie 2008.
E o experienţă interesantă "trăitul în Bucureşti". Cei câţiva oameni pe care chiar merită să îi apreciezi sterg parcă fără să vrea impresiile lăsate de cei 90% dintre aceşti oameni care nu merită nici măcar să respire! Sunt poate prea vehement ştiu, însă asta e ceea ce cred...Oricum e o "stagiu militar" de care voi avea nevoie, cred.
Am nişte imagini interesante pe care le voi posta mai târziu...Bangladesh e lux pe langă ceea ce o să vedeţi (fără a avea intenţia să jignesc în vreun fel această ţară:. Dacă mai vorbim şi despre faptul că aceşti oameni ne conduc rămânem cu o imagine sumbră. Şi nu merită! E vineri seara! Să ne distrăm împăcaţi şi să sperăm că într-o zi vom avea alte graniţe. Prietenii ştiu de ce...
A...o imagine edificatoare...asfaltarea..:))
joi, 18 decembrie 2008
trebuie...
Trebuie să recunosc că m-am temut să încep din nou a scrie. Am mai scris câte ceva până acum: copil fiind imi plăcea să fac rime (pentru că poezii nu se pot numi), apoi am “recidivat” în facultate: articole la “Buletinul Cercului de Medievistică – Radu Popa”, mai apoi lucrarea de licenţă...
Trebuie (şi din nou repet acelaşi cuvânt definitoriu pentru fiinţa mea) să spun că nu sunt un adept al carneţelelor de notiţe, jurnale, şi cu atât mai puţin a “modei blogurilor”. Ba mai mult până cu ceva timp în urmă chiar le detestam. Am schimbat puţin unghiul din care privesc şi iată...puţini câţi sunteţi puteţi citi aceste randuri. Pentru că mi-am zis:
Trebuie sa fie un “blog de istoric!”. Altfel nici nu se putea. Pentru că în activităţile cotidiene imi place să cred că sunt un tip destul de spontan. Nu scriu...spun, fac, şi mai mult decât atât citesc! Deşi în ultima vreme m-am îndepărtat oarecum de istorie...Dar promit să revin în forţă!
Aşadar acest blog este dedicat istoriei...nu neapărat medievală, deşi va conţine într-o pondere mult mai mare articole şi “cugete libere” despre acest “fenomen” (pentru că a fost un fenomen şi nu o epocă de care omenirea se putea lipsi, cum susţin unii). Dar nu voi scrie pentru că trebuie ci pentru că vreau şi imi place... Pentru cei interesaţi: staţi cu ochii pe el!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
