La recomandarea lui Mircea Badea am terminat de citit ieri o carte. Se numeste Papillon si a fost scrisa de Henri Charriere. Povestea urmareste chiar viata autorului, incatusat pe nedrept in Franta, in perioada interbelica si trimis la ocna in Guyana Franceza. Dupa o serie de incercari de evadare Papi reuseste sa isi refaca viata si sa devina cetatean al Venezuelei. Mi-a ramas in minte o franza de la sfarsitul cartii care mi s- parut extraordinara, valabila si in cazul multora dintre noi:
Prea mult progres mecanic, o viata agitata, o societate insufletita de-un singur ideal: noi inventii, o viata tot mai lesnicioasa si mai indestulata. Tot savurand descoperirile stiintifince asa cum lingi un serbet, devii insetat de-un confort cat mai desavarsit si lupti fara incetare sa-l obtii. Toate acestea ucid sufletul, mila, intelepciunea, marinimia. N-ai ragaz sa te mai ocupi de ceilalti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu